Satul Luguzău este situat pe Valea Chigerului, pe drumul județean 762, la poalele dealurilor dintre Șilindia și Cuied. Moise Nicoară (1784-1861) a scris despre primele mișcări românești în comitatul Aradului. Astfel aflăm că la Luguzău, după introducerea reformelor administrative ale împăratului austriac Iosif al II-lea se confecționează o ștampilă administrativă cu inscripția "Comune Luguzo 1787". Tot de aici aflăm că în acei ani s-a produs o revoltă locală și că pentru

Satul Luguzău este situat pe Valea Chigerului, pe drumul județean 762, la poalele dealurilor dintre Șilindia și Cuied. Moise Nicoară (1784-1861) a scris despre primele mișcări românești în comitatul Aradului. Astfel aflăm că la Luguzău, după introducerea reformelor administrative ale împăratului austriac Iosif al II-lea se confecționează o ștampilă administrativă cu inscripția "Comune Luguzo 1787". Tot de aici aflăm că în acei ani s-a produs o revoltă locală și că pentru aplanarea conflictului în comună s-a deplasat episcopul Inăului împreună cu locotenentul Brancovici. Se spune că mai târziu într-o societate elevată episcopul ar fi zis că majestatea sa împăratul ar trebui să dispună numirea de funcționari administrativi de naționalitate română sau germani.

În toamna anului 1918 masele țărănești au pus capăt stăpânirii reacționare și au ales consiliul național român comunal și o conducere locala în care țărănimea săraca avea cuvântul hotărâtor.

Încă din prima jumătate a secolului al XVIII - lea pe Dealul Viilor exista o biserica de lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", înlocuita in 1860 cu alta tot din lemn, cu același hram și sfințită în anul 1869 de protopopul Gheorghe Popescu al Butenilor. În 1925 a fost construita actuala biserica de zid cu hramul "Sfântul Mucenic Dimitrie", cea veche din lemn fiind vândută prin licitație lui Duma Ilie cu prețul de 7.800 lei.

Din Luguzău se desparte un drum nepietruit care duce prin satul Camna la Tauț.

Deși această regiune a fost plină de păduri care constituiau în trecut importante locuri de adăpost pentru haiducii din părțile Aradului (sec. XVIII-XIX), acestea au fost defrișate, transformând-se în zone întinse de pășune.