Din Luguzău, pe un drum de piatră care se îndreaptă spre Tauț, întâlnim un mic, dar frumos sat, cu locuitori harnici și gospodari.

Istoria acestui sat se pierde în negura vremurilor, coborând până în scolul al XVII.

De la poalele Carpaților Meridionali, în nordul Craiovei, unde a trăit prin secolul al XVII un grup de aproximativ 100 de haiduci, mâniați de dorința de a-și schimba viața și pentru a avea posibilitatea de a se reasimila între țărani, meșteșugari și oameni așezați, au venit și au primit, din motive care au rămas necunoscute, posibilitate de a-și constitui un sat propriu în apropriere de localitatea Sântana.

Aceștia 100 de haiduci împreună cu familiile lor, fiecare familie de aproximativ 5-6 membri, deci 500-600 de personane, au pornit cu toate bunurile lor la drum și ajunși în aprpierea Sântanei au încercat să se așeze în aceste locuri.

Fiind neam de haiduci care erau obișnuiți să trăiască în apropierea pădurilor, dealurilor și a munților  și-au dat foarte repede seama că acest loc nu este potrivit pentru ei.

Un grup de reprezentanți ai satului au pornit din nou la drum pentru a căuta un loc mai potrivit.

Această căutare s-a terminat după satul Luguzău, unde au găsit loc între dealuri, împărțit de două pârâie unde au hotărât să se așeze.

După puțin timp de la așezarea lor pe aceste meleaguri, satul Camna a început să înflorească și să se dezvolte.

Haiducii cu familiile lor au devenit țărani meșteșugari.

În anul 1784-1785 este menționat preotul Ioan din Camna care în mod sigur slujea la într-o biserica de lemn.

În anul 1862 este contruită actuala biserică de piatră cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”.

După așezare au construit și o școlă primară, iar structura satului a devenit asemănătoare satelor vecine.

Treptat mica localitate a ajuns înfloritoare.

După cel de-al II-lea Război Mondial a început migrația tinerilor la oraș, majoritatatea îndreptându-se spre Arad, din dorința unei vieți mai ușoare și continuarea studiilor.

Satul a început să se depopuleze, ajungând ca în prezent acestea să numere sub 200 de locuitori.

Animați de frumoase amintiri din perioada copilăriei, și de locurile frumoase, o parte din cei plecați se reîntorc pentru a-și petrece aici concediile, indiferent de unde sunt stabilți, în țară sau în străinătate.